Conform filosofiei și istoriei Wing Tsun, trei confesiuni au avut un rol remarcabil.
Budhistul Shaolin, taoistul Cocorul Alb de pe muntele Tai Leung, respectiv sanctuarul confucian din Fatshan al familiei Ip. Wing Tsun urmează învățăturile provenite de la aceste confesiuni.
Aceste trei filosofii au influențat și influențează și astăzi practicanții Wing Tsun Kung FU.
Budhismul aduce aprofundarea și observarea atentă, respinge lupta pentru sine.
Taoismul ajută la: contraatacuri aproape brutale pornite dintr-o respingere moale, aproape fără putere prin liniile drepte realizate prin desenarea cercurilor, respectiv, prin cercurile desenate cu ajutorul liniilor drepte; la așteptarea cu răbdare a momentului oportun, în conducerea acțiunilor cu pătrunderi mici, aproape invizibile.
Învățăturile lui Confucius ne salută din hierarhia aparent rigidă a familiei, dar strecoară pe ascuns în viața noastră respectul față de vârstnicii cu mai multă experiență și mai multe cunoștințe.
Pentru a înțelege spiritualitatea Kung Fu-lui este necesară o oarecare cunoștință despre diferența dintre lumea orientală și cea occidentală
Apariția artelor marțiale în culturile orientului-îndepărtat, respectiv occident diferă considerabil.
Asiaticii sunt predispuși spre interiorizare. În locul formalității caută totdeauna calea perfecționării interioare, vor să se autocunoască.Se înclină către reverie, meditație. Kung Fu este forma exterioară a perfecționării lor interioare.
Stilul de trai occidental este opusul acestuia. Pentru occidentali contează formalitatea, înfățișarea și comportamentul. Tocmai pentru acesta au preluat artele marțiale, pentru că ele sunt spectaculoase și înfățișarea exterioară este frumoasă. Occidentalii învață artele marțiale nu pentru perfecționare, ci pentru a ști să lupte. Din această cauză , deși este vorba de aceeași artă marțială, un antrenament oriental diferă mult față de un antrenament occidental. La antrnamentele din orientul-îndepărtat se dedică mult timp perfecționării psihice, până ce antrenamentele occidentale se concentrează doar pe dezvoltare fizică.
Această diferență provine în principal din diferențele culturale.
Hierarhia
Kung Fu are la bază o hierarhie familială strictă, ude ierahia este stabilită în funcție de cunoștințele de Kung Fu dobândite. Un practicant, în primul rând trebuie să se obișnuească cu această hierarhie, ceea ce pare mai greoaie, deoarece aici nu există relații de sânge, motiv pentru care discipolul poate fi mult mai în vârstă –îi poate fi și tată- decât instructorul.
Practicarea Kung Fu nu constă doar în exersarea tehnicilor. Trebuie dobândită și așa numita Etică Kwoon, care stabilește regulile de comportament.
Un discipol bun de Kung Fu nu devine exclusiv cel care poate să învingă pe toți ceilalți. Fără silință, perseverență, disciplină și respect și cel mai talentat practicant se poate pierde.Degeaba este cineva un luptător bun, dacă este nerespectuos cu maestrul, acesta nu o să-l învețe, și astfel talentul discipolului se pierde. Fără perseverență și silință nu există progres. Degeaba talentul, în două luni nu va fi din nimeni un luptător kung fu invincibil. De disciplină este nevoie pentru ca antrenamentele să se desfășoare în ordine, în ritmul prestabilit și timpul să nu se piardă cu a disciplina participanții.
Dar nu este de ajuns nici să fie cineva perseverent, talentat, sârguincios , dacă nu-și poate da ordine. Nu neaparat îi îmbunătățește renumele de luptător Kung Fu dacă zilnic bate pe cineva sau se leagă de alții vrând să-și dovedească permanent acest renume. Un bun luptător Kung Fu nu este numai acela care reușește să-și învingă adversarul, dar este și cel care poate evita lupta într-un fel sau altul. Și evitarea unei lupte este parte componentă a artelor marțiale. Asta nu înseamnă că este laș. Evident, de multe ori nu se poate evita lupta. Dacă totuși urmează o luptă, atunci trebuie să luptăm cu cele mai bune cunoștințe și capacități pe care le deținem.
Luptătorul de arte marțiale caută perfecționarea și nu lupta.
Lupta este forma de înfățișare a perfecționării. Dar accentul nu este pe formalitate, ci pe interior.
Filosofia Wing Tsun nu apare numai în arte marțiale.
Wing Tsun poate fi utilizat în viață. Filosofia străduinței către simplitate, eficientă și evitarea lucrurilor inutile poate fi utilizată în diversele situații ale vieții de zi cu zi. Un discipol va deveni un veritabil luptător Wing Tsun în momentul în care reușește dobândirea nu numai formală dar și interiorizată a spiritualității Wing Tsun.